Titlul postului ii apartine lui Harris Wallmen, redactor-sef la PhotoMagazine care a scris un editorial excelent luna asta.
E ca și cum, ajungând într-un oraș sau într-o locație istorică pe care doreai de multă vreme s-o vizitezi, în loc să o privești și să-ți lași sufletul să se scalde în magia locului, începi să fotografiezi în neștire, ca și când imaginile obținute sunt mai importante decât senzația oferită de clipa respectivă, de momentul acela unic, care nu se mai întoarce, indiferent cât de mult vei privi ulterior imaginile. Magia s-a pierdut, iar tu te-ai ales cu o trăire second-hand.
Asta se aplica la fotografi. Oare se poate face o paralela cu modul in care un designer priveste o lucrare, o coperta de carte, un peisaj, orice? Nu cumva, din cauza profesiei, pierdem si noi putin din magia fiecarei imagini analizand detalii tehnice, compozitia, cromatica sau cautand semne de slabiciune?
Revenind, editorialul merita citit in intregime, la fel si interviul cu Steve McCurry
