Intermotional, Inc. is the studio name. We are a small team of creative individuals, with a vast experience that ranges from graphic design to motion graphics and sound design.
Nişte oameni talentaţi de pe meleaguri bănăţene, Intermotional bagă motion graphics şi chestii drăguţe. Acum şi pe interneţi.
Anul trecut am fost la OFFF 2009 în Oeiras, lângă Lisabona. Ne-am strâns câtiva români pe acolo: Mahself, Sorin Bechira, Andrei Robu, Octavian Budai şi Cosmin Nicola to name a few.
Anul ăsta, OFFF se mută în Paris.
Aşadar şi prin urmare: care veniţi la Paris pe 24-25-26 iunie? Vin şi ei. E sunt 85% sigur că merg, Sorin e 100%, să mai vedem doritori!
Pornim de la duda spusă de Călin “Neo” Fusu in Ziarul Financiar:
Spre exemplu, un site de prezentare cu cateva texte poate costa doar 100 de euro
First I was like: Oare Fusu a băut gaz înainte să răspundă la întrebări? M-am scandalizat, au apărut reacţii pe Twitter de la mulţi oameni din online.
Then I was like: Stai aşa, parcă-mi sună cunoscută treaba…
In the end I was like: Căcat, Fusu e doar un fin observator al realităţii anului de graţie 2010 în industria de interneţi din România.
Asta-i piaţa! Are dreptate Fusu, un site de prezentare cu ( doar ) câteva texte chiar poate costa 100 de coco. Făcut prost, de către neprofesionişti? Mai contează? Nu mă aşteptam de la boss-ul Neogen să se gândească la detalii gen calitate, originalitate când vine vorba de web, ca doar nah…
Problema e că prin publicarea unor dude de genul ăsta, se dă în cap industriei de interneţi şi aşa incapabilă să-şi educe clienţii, nu? Noi am vrea să ascundem sub preş adevărul şi să dăm impresia că nimeni nu se ridică din pat pentru bugete cu mai puţin de 4 gogoşi. Ete câcat! Mi-e plin folderul de spam de companii care execută pagini web pe 100Eur.
E ca în industria auto. Dacă vrei o maşină cool, strângi bani de un Mini Cooper JCW, dacă vrei doar o troacă mică de metal care să te ducă din punctul A în punctul B, îţi iei un Trabant pe care o să-l ţii mai mult în faţa blocului cu o cheie de 14 în mână decât pe drum. Nu cred că vreţi să vindeţi Trabanturi.
Oare Audi încearcă să educe publicul care nu-şi permite mai mult de-un Logan? La noi încă sunt probleme mari cu ăia care şi-ar permite un site cum trebuie dar nu înteleg importanţa / valoarea unui lucru făcut cum trebuie. Hai să ne ocupăm de ei, până mai cresc ăştia mici. Puterea exemplului, nu?
N-am mai scris de mult pe blog, posibil să fie greu de citit aberaţia de mai sus, promit că-mi revin în formă!
Start-Up School isi propune sa exploreze noul context de business si
posibilitatile de dezvoltare in noua realitate dominata de Internet
intr-un eveniment ce va acoperi cele mai importante aspecte ale
conceperii si dezvoltarii ulterioare a unei afaceri online.
Evenimentul va fi transmis live online pe: www.startupschool.ro
Cluju ce zice? Se bagă cineva la o acţiune pentru tinerii cu dorinţă de afirmare din Transilvania?
Startup Days este un eveniment dedicat specialistilor in IT si business, care ofera posibilitatea de a duce un proiect online de la stadiul de idee la stadiul de business in 56 de ore. La eveniment se pot inscrie programatori, web designeri, developeri şi specialisti in domenii corelate cu online-ul (management, marketing, relaţii publice, social media, advertising, economic).
Eu cred c-o să fie un loc unde or să se strângă oameni faini. Sâmbăta asta (6 martie) în Timişoara e sesiunea de pitching a proiectelor, urmând să se aleagă cele 2 echipe care vor presta la Văliug.
Azi (2 martie) e ultima zi în care se mai pot propune proiecte aşa că… pe cai!
În altă ordine de idei, sâmbătă ne vedem prin Timişoara 
Youtube a lansat de câteva săptămâni un update la UI-ul playerului. Au adăugat opţiunea de-a selecta calitatea streamului video între controlul de volum de sunet şi cel de extras.
Problema apare când vrei să schimbi volumul sunetului. Iconiţa în sine e suficient de mare cât s-o nimereşti dacă nu te grăbeşti dar e lipită de una mult mai mare, cea care controlează calitatea streamului şi care deschide un pop-up care acoperă total controlul de volum.
Eu, în 90% din cazuri, scap cursorul peste cea de-a doua zonă activă şi trebuie să aştept să dispară meniul de stream ca să pot să schimb amărâtul de volum.
Nu am date exacte dar mi-aş paria bonurile de masă că e mult mai folosit controlul de volum decât cel de calitate a streamului. Pentru că în 1000 de video-uri de pe YouTube, ai 1000 de calităţi ale sunetului iar volumul setat la înregistrarea făcută de Gigel în pivniţă o să rupă boxele la videoclipul lui X.
Cer prea mult dacă vreau aşa ceva: 
Nu-i mare lucru, doar să nu intre peste controlul de volum.
Dacă nu, mă mulţumesc şi cu o soluţie de genul hoverIntent adaptată la Flash.
Azi e ziua în care interneţii au învins în România.
Am aflat de pe Twitter, înaintea celor de la televiziunile de ştiri, despre o explozie care s-a întamplat la câţiva kilometri de mine, aici în Cluj. Hai că-i primul dezastru autohton de care s-a aflat pe Twitter, trăim un moment istoric. #exploziecluj
A doua poveste: băieţii puşi pe glume de la Times.ro au reuşit să dea o bombă internaţională. Ştirea în care se spunea că România a trimis trupe şi ajutoare în Tahiti, în loc de Haiti a fost luată de bună de mai multe ziare si televiziuni ruseşti şi menţionată pe contul de Twitter al The Onion
Trăiască interneţii, tuităru şi times.ro, să curgă haştagurile!
O iniţiativă care-mi place, Institutul Român de Arhitectura Informaţiei. Pe pagina de membri, apar 3 oameni: Kathy Mirescu, Bogdan Stanciu şi Gabriel Ungureanu. Acum, nu ştiu prea multe despre ce urmăreşte Institutul dar sunt foarte curios, ceea ce vă doresc şi vouă! Până acum văd c-au reuşit sa strângă nişte cărţi interesante de IA / UX sub formă de donaţii de la edituri internaţionale.
IROAI (the Romanian Institute of Information Architecture) was incorporated as a non-profit organization in 2008 with the purpose of introducing and promoting information architecture to students, practitioners and their clients. IROAI recognizes and supports all the practitioners and organizations in the user experience field. IROAI doesn’t ask for paid memberships, therefore does not compete with the various industry associations that do have paid members. Right now the operating expenses are covered by donations and sponsorships.
Hai să ne mişcăm să vedem cum putem să ajutăm la treaba asta, ce ziceţi? Am putea începe cu diacritice în logotip, poate. Mişcarea pare una serioasă şi ar trebui susţinută.
Să punem mână de la mână, zic!
Acum că-s nervos, ia să vorbim oleacă despre Adobe vs. Apple
Stevie a lansat săptămâna trecută o chestie, mai mult sau mai puţin magică şi revoluţionară. O să prindă, nu la voi, ăştia care-mi citiţi blogu, ci la utilizatorii de interneţi fără pretenţii absurde gen multitasking care vor să-şi rupă ochii într-un backlit când citesc romane poliţiste noaptea pe canapea.
Ăsta micu, Jobs, a lăsat intenţionat în timpul prezentării, să se vadă că jucăria butucănoasă n-o să înteleagă ce înteleg şi folosesc 99% din PC-urile din lumea asta. Adică n-are Flash Player. Da, ştiu că nu-i PC dar are aere de netbook iar Internetul e cu Flash, fie că le place celor de la Apple sau nu.
Ce-i doare pe puţangâtani e legat doar de video pe interneţi, că nu se poate uita Bobby din Texas la filmuleţe amuzante pe Iutub din cauza nemernicilor de la Adobe care au un player buggy dar merge totuşi pe o infinitate de configuraţii, cross-platform. Că o să-l lase bateria de căcat în 3 ore la aifon dacă foloseşte altceva în afară de soft făcut special pentru drăcie şi aprobat manual de marele Apple.
Ştiţi povestea cu Windows, care suge şi e buggy? Ce uită mactarzii e că oribilul Windows e făcut să meargă pe ORICE configuraţie hardware, nu doar pe o serie limitată de combinaţii pentru care se poate optimiza în draci totul. Mă aştept la o serie de 66 de reclame în care Flash e făcut cu ou şi oţet de unii care au 7% cotă de piaţă cu un sistem închis care sfidează orice…
Aşa, deviem de la ce vroiam să spun. Flash n-o să moară în veci, asta ar însemna şi moartea industriei de advertising online, care ar rămâne fără scula care le permite publicitarilor să rupă retina şi timpanul consumatorului. Moartea Flash înseamnă moartea experienţelor bogate pe internet. Flash înseamnă mult mai mult decat video şi toţi tâmpiţeii cu aere de tech gurus trebuie să-şi aducă aminte de asta.
Acum, nici cu Adobe nu mi-e ruşine, c-au jucat porn-card-ul în toată discuţia asta. Era mai relevant să arate site-ul ăla de făcut faţa albastră ca în Avatar cu eroarea de missing plugin şi se panicau mai repede oamenii.
De citit:
http://blogs.adobe.com/jnack/2010/01/sympathy_for_the_devil.html
http://bits.blogs.nytimes.com/2010/01/31/why-the-ipad-web-demo-was-full-of-holes/
Fuck you, Apple. Go Adobe!
Guest post: O aroganta (ne)justificata
Guest post de Ovidiu Boc:
Dupa intalnirea pe care am avut-o cu un Client (genul de client pe care si l-ar dori orice agentie) acum ceva timp, au urmat, ca de obicei, mai multe sedinte cu GM-ul agentiei si, inevitabil, la sfarsitul lor ajungeam la aceeasi concluzie: “bai ce l-ai enervat pe X si pe Y”.
Bun, stiu ca am un talent deosebit sa enervez la culme oamenii. E in natura mea si cei care ma cunosc destul de bine s-au obisnuit cu asta. Ceilalti se impart in doua categorii: majoritatea, adica cei care nu conteaza pentru mine (din varii motive) si restul, adica cei carora li se adreseaza acest mesaj.
Celor din prima categorie nici macar nu ma obosesc sa le raspund, argumentez, justific, explic, etc. pentru ca oricum n-ar pricepe si chiar daca ar intelege ceva, oricum n-ar conta prea mult. Celor din a doua categorie incerc sa le demonstrez faptul ca, desi pare un stereotip, aparentele inseala… de multe ori datorita impulsivitatii / agresivitatii indreptate spre fond, nu spre forma, asa cum sunt ele interpretate. In speranta ca tu faci parte din cea de-a doua categorie, voi incerca in cele ce urmeaza sa te ajut sa ne descifrezi… pe mine si pe restul ‘arogantilor’ / ‘antisocialilor’ pe care-i intalnesti in diverse meeting-uri / pitch-uri, de o parte sau de alta a baricadei.
Totul se datoreaza faptului ca, cel putin in industria asta, identificarea hobby-ului ca day-to-day job e foarte des intalnita. Trebuie sa-ti placa la nebunie ceea ce faci, sa crezi in asta, sa ocupe un loc pe podiumul listei tale de prioritati indiferent de perioada vietii in care te afli si sa-ti doresti sa faci asta si peste 10, 20 sau 30 de ani… altfel nu rezisti foarte mult. E tipul de job pentru care fie esti facut, fie nu. Poti sa urmezi facultati, cursuri de specialitate sau traininguri, poti miza pe ambitia si determinarea ta cu care ai reusit sa realizezi pana acum lucruri incredibile, s.a.m.d… mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca fara pasiune, fara acea sclipire, fara acel “ceva” special nu vei ajunge prea departe.
Cei care au privilegiul sa mearga in fiecare dimineata la un altfel de job, in nici un caz n-o fac pentru bani, beneficii, cariera, recunoastere, s.a.m.d. O fac pentru ca isi doresc sa faca asta mai mult decat orice in acel moment, o fac pentru ca patrund intr-o lume in care se simt in largul lor. Si da, din punctul asta de vedere suntem priviti ca o specie aparte, suntem compatimiti pentru ca “pierdem” 12, 16, uneori si 24 de ore la birou, suntem subiect de research pentru HR si management, suntem dificili, you name it…
Pur si simplu e greu de acceptat faptul ca facem ceea ce facem din pasiune… si atat. Pentru asta insa, trebuie sa credem in ceea ce facem iar in momentul in care acest lucru nu se intampla, ca forma reactionam diferit insa ca fond avem aceeasi repulsie vehementa. In cazul meu, e vorba de o atitudine agresiva, deseori interpretata gresit, care se manifesta prin acea impulsivitate mentionata la inceputul acestui mesaj. De ce ?! Pentru ca pur si simplu nu credeam in acel Client si in ceea ce urma sa facem pentru el.
In ciuda discutiilor preliminare pe care le-am avut cu GM-ul, dincolo de acele beneficii irefutabile pe care le aducea o colaborare cu acel Client, pur si simplu nu-mi doream acel cont. Si nu pentru mine (dupa cum spuneam, inteleg si sunt de acord cu aspectele si avantajele “de business”), ci pentru echipa mea (sunt oameni pe care i-am format, cu care lucrez de cel putin 5 ani) si pentru agentie in geneal, in care se regasesc niste oameni care fac parte din acea “specie” aparte. Nici un client, indiferent de avantajele pe care le-ar aduce business-ului, nu s-ar putea pozitiona deasupra acestui principiu. Daca as avea de ales, intotdeauna as alege echipa dintr-un motiv foarte simplu: cu acea echipa pot gasi mult mai usor si mai repede un alt client care sa-mi ofere aceleasi avantaje, in schimb nu pot inchega cu aceeasi usurinta si rapiditate o echipa care sa serviseze un astfel de Client.
De ce acest mesaj ? Pentru ca am considerat necesara o continuare / traducere a clipului urmator pentru industria .ro, un clip pe care se pare ca unii inca au probleme in a-l intelege / accepta.
Ovidiu Boc
www.ovidiuboc.ro