Nu mai daţi vina pe clienţi!

Oana Olaru-Zăinescu (Art Director la Imagistica) a publicat ieri un articol pe blog şi o mini-campanie cu titlul “Spune nu prostituţiei în design!”

Articol original

Articolul e adresat clienţilor când ar trebui să-i trezească la realitate pe oamenii din agenţii.

Bazele colaborării dintre expert şi client

Trăim în capitalism, supravieţuieşte cel mai competitiv DAR cât timp singurul criteriu în alegerea unui designer (şi de acum încolo prin designer întelegem atât freelanceri cât şi agenţii) este cel financiar, numai în jos putem să mergem.

Preţul mai mic nu poate şi nu trebuie să fie atuu-ul principal al unui profesionist. E ok să alegi preţul cel mai mic când nivelul serviciilor e acelaşi. E nociv pe termen mediu / lung să alegi preţul mai mic, fără să te uiti la nivelul serviciilor pe care le contractezi.

Acum o să mă întrebaţi: “Bine că eşti tu deştept, de unde să ştie clientul care servicii sunt mai bune? Tot design vând toţi!”. Corect, aici intră în discuţie felul în care ne prezentăm valorile, ca industrie. Cât timp mediocritatea o să fie premiată pe la tot felul de festivaluri, n-avem nici o şansă. Apropo, nu există în România un premiu relevant pentru design. Un festival / competiţie care să premieze designul de calitate, cu juriu competent, participarea celor care fac treabă bună şi aşa mai departe.

Dar ca să revin la subiect…

Agenţia

Agenţiile trebuie să facă profit pentru a supravieţui. Adică, să incaseze mai mult decât plătesc salarii & alte cheltuieli. La noi s-a ales soluţia cea mai ieftină şi eficientă pe termen scurt.

E destul de uşor să angajezi nişte juniori, să-i plăteşti prost, să nu investeşti în dezvoltarea lor profesională pentru că oricum pleacă la prima ofertă financiară mai mare şi să câştigi pitch-uri pe bandă rulantă oferind preţul cel mai mic. Cu oamenii ăştia plătiţi prost, produci lucrari proaste pe care le vinzi ieftin, la kilogram unor clienţi nemulţumiţi. Îţi merge o vreme dar într-un final clienţii buni nu se mai întorc la tine şi ajungi să lucrezi doar cu oameni care au acelaşi mindset dăunător.

Accounţii prost pregătiţi să facă faţă profesional mediului în care lucrează se bazează pe pupat în fund clientul. Îşi imaginează că binele clientului înseamnă să-i dai întotdeauna dreptate, indiferent ce spune. Se dau estimări nerealiste şi se depăşesc deadline-uri. Oamenii care ar trebui să stea ca filtru între designer şi client nu-şi fac treaba.

Designerul

Nu avem şcoală de design în România. Am terminat o facultate de arte cu specializarea “Design Multimedia” şi nu pot decât să mă felicit pentru că nu m-am bazat pe ce aş putea să învăţ la facultate. Nu spun că nu-i important să faci o facultate de profil, e absolut necesar pentru că-ţi permite să te concentrezi 100% pe design, nu-ţi distrage atenţia cu tot felul de ASE-uri.

Designerul român nu are curaj sau nu ştie să protesteze argumentat când i se cere să facă logo-ul mai mare şi background-ul violet. E obişnuit să execute ce i se spune fără să gândească ori asta e cea mai mare greşeală posibilă. Nu suntem văzuţi ca experţi ci mai degrabă ca nişte artişti aiuriţi care desenază toată ziua şi seara îşi tocesc converşii prin cluburi underground.

Clientul

Spre deosebire de alte societăţi moderne, în România nu se insistă pe valoarea adăugată unui produs de design şi servicii. Suntem, în esenţă, producători cu costuri mici şi consumatori de produse ieftine. Clienţii de azi au fost învăţaţi că industrializarea e cheia succesului în timp ce în alte ţări care nu se bazau aşa de mult pe producţia proprie, s-a insistat mai mult pe valoarea adăugată de design.

Clientul s-a ars cu agenţii care ofereau preţuri mici şi servicii de rahat şi acum îi bagă pe toţi în aceeaşi oală. Crede că el ştie mai bine, din moment ce experţii pe care i-a angajat pentru un serviciu au dat chix.

Clientul e la fel de mult victimă a sistemului actual ca orice designer / agenţie. Poate mai mult.

Concluzie?

Morala poveştii e că ar trebui să nu mai dăm vina pe client pentru că noi, ca industrie, l-am adus în starea în care este acum. Ar trebui să ne facem treaba responsabil pentru că doar aşa putem să arătăm că suntem cu adevărat experţi în profesia noastră, nu împingători de pixeli.

si etichetat , , , , , . Salvati ca legatura de carte: link permanent. Publicati un comentariu sau lasati un ping: Linkul Ping-ului.

14Comentarii

  1. Publicat ianuarie 25, 2012 la 10:56 am | Link permanent

    Hai că industria de design, aşa cum e ea — industrie, tot e mai ok decât să încerci să explici oamenilor din România că eşti “Frontend.”

    Dar: nu există clienţi şi nu există experţi. Cred că există relaţii între cei doi; relaţii care ar trebui luate una câte una. Cam ce ziceai tu de partea de account…

  2. Publicat ianuarie 25, 2012 la 11:52 am | Link permanent

    JANDARMERIA, APĂRĂ HOŢIA!

    JANDARMERIA APĂRĂ HOŢIA!

    Depinde cum pui virgula…

  3. Publicat ianuarie 25, 2012 la 12:31 pm | Link permanent

    Nu as reduce asta la Romania. Agentia la care lucrez e din US, iar politica de mangaiat clientul e la mama ei acolo. Explic unui client si imi argumentez lucrarile, la care omul imi spune: “Da, foarte frumos! Ai dreptate! Facem cum vreau eu!” Ar fi absurd sa zic ca asta se intampla in fiecare situatie, dar in majoritatea. Cazurile in care nu se intampla asta ma tin in functiune, inca. :)

    Din pacate nu prea am un cuvant de spus la job (si asa sunt catalogat ca “dificila” si mi se scot ochii ca “altii de ce pot?”), iar punand in balanta avantaje si dezavantaje iese inca pe plus.

    Daaaaaar … proiectele pe care le fac eu extrajob le abordez alfel.
    De multe ori dupa o simpla discutie cu nenea client stiu din ce categorie face parte. Atunci decid daca vreau sa lucrez cu el sau nu, luandu-mi libertatea sa ii spun “la revedere” daca lucrurile o iau razna. Prefer sa ma opresc la mijloc decat sa continui inspre un rezultat prost.

    My 2 cents :)

  4. magerusan adrian
    Publicat ianuarie 25, 2012 la 2:34 pm | Link permanent

    Mai mare graphic designer si expert in publicitate ca si CLIENTUL NOSTRU STAPANU NOSTRU nu exista !

  5. Publicat ianuarie 25, 2012 la 2:59 pm | Link permanent

    @Adrian: pentru ca asa a fost invatat! Nu DOAR vina clientului aici…

  6. Publicat ianuarie 25, 2012 la 5:38 pm | Link permanent

    Un designer profesionist are principii.
    Atâta timp cât clientul nu aderă la principiile respective, designer-ul poate să refuze o colaborare sau să o întrerupă.
    Foarte puţini îşi permit să facă asta tot timpul, dar doar aşa îi demonstrezi unui client că în schimbul calităţii pe care o investeşte un designer în munca lui, şi el trebuie să investească suficienţi bani în asta. Şi singurii vinovaţi pentru care situaţia e aşa sumbră acum suntem noi, designerii, care n-am avut suficient profesionalism ca să ne susţinem principiile.
    Un designer care ajunge la rezultatul optim pentru afacerea clientului trebuie să ştie să-i explice şi (foarte important) să-i demonstreze unui client (prin cifre, dacă e nevoie) că nu gusturile sale personale decid atractivitatea muncii designer-ului, că deciziile pe care le-a luat designerul sunt toate informate şi luate cu cap şi sunt parte a unui proces, nu vin numai din toanele sau experienţa anterioară a designer-ului (care există, dar trebuie adaptate la a rezolva problema), că investiţia făcută e una pe termen lung care îşi merită toţi banii. Şi e doar vina designer-ului dacă nu reuşeşte lucrurile astea sau dacă nu renunţă — argumentat şi respectuos — la un client absurd (fiindcă mai există şi aşa ceva), ca să-l facă să-şi pună semne de întrebare.

  7. Publicat ianuarie 25, 2012 la 6:00 pm | Link permanent

    Ce frumos le spune Viorel, pacat ca stomacul e uneori mai infometat decat creierul :)

  8. Publicat ianuarie 26, 2012 la 12:32 am | Link permanent

    Citeam chiar acum un articol care spune, până la urmă, adevărul gol goluţ: cine plăteşte 25$ pentru un logo primeşte un logo de 25$. Cine plăteşte 2500€ primeşte, probabil, un logo pe măsură. Cam atât de simplu e. Şi nu e „vina” nimănui. Nu se „prostituează” nimeni. Pur şi simplu aşa merg lucrurile.

    Fie că tu ca designer ceri 25€ pentru un logo care-ţi ia o oră şi faci asta de 100 de ori, fiindcă 100% din cei 100 de clienţi îţi dau banii ăştia, fie că taxezi 2500€ pentru un proces care durează 99 de ore, la sfârşitul cărora execuţi un logo care-ţi ia o oră, şi doar 1% din aceiaşi 100 de clienţi îţi dau banii ăştia, cash flow-ul să zicem că e acelaşi. Întrebarea e: care designer e mai câştigat? Şi care din cei 101 de clienţi care au primit logo-uri?

    Cu alte cuvinte: e vinovat în vreun fel clientul care-şi doreşte o căsuţă din cărţi de joc, în loc să-şi dorească o vilă din cărămidă? Sau designerul care nu-i explică faptul că viscolul de afară n-are cum să dărâme vila aia oricât de tare-ar bate vântul?

  9. Publicat ianuarie 26, 2012 la 12:50 am | Link permanent

    Referitor la:
    “Designerul român nu are curaj sau nu ştie să protesteze argumentat când i se cere să facă logo-ul mai mare şi background-ul violet.”

    Tocmai citeam intr-o carte (Blink, e despre decizii spontane, in fine) ca anumite lucruri cum ar fi memoria oamenilor sau ceea ce tine de vizual, le simtim subconstient dar ne pierdem cand le explicam. Nu e vorba doar de educatia clientului, poate e uman ca un om care se ocupa cu total altceva sa nu poata comunica in termeni de design/visual.

    Eu asta inteleg dintr-un fa “logo-ul mai mare si backgroundul violet”. Clientul simte ca ceva nu e perfect dar nu poate sa explice (el nu-si poate traduce ceea ce simte, in termeni de design, daca ar putea intelege ar fi designer), si incearca sa solutioneze “acel ceva” asa cum crede el, evitand o explicatie care nu o poate da.

    Ca designer nu trebuie sa te supui orbeste, in nici un caz, tu esti specialistul. Insa nu cred ca trebuie neaparat ca designerul sa protesteze, ci sa ia in considerare feedbackul clientului (care poate fi intemeiat) dar nu neaparat si solutia sa, ci sa intuiasca cam de ce/ce l-a facut sa vrea acele schimbari, si daca sunt necesare, cum se traduce chestia asta in design de calitate (adica, poate nu-i propui un logo cu background violet, dar intelegi ca il vrea mai evidentiat, etc).

    Ideal e vorba de un dialog, in care desi nu au acelasi lmibaj designerul trebuie sa vina cu expertiza sa, dar si sa asculte clientul (sa intuiasca ce vrea sa spuna, nu sa-l ia direct drept needucat si atat). Dar printe accounti si intermediari, toate astea se pierd…

  10. Publicat ianuarie 26, 2012 la 3:10 pm | Link permanent

    Cred ca e gresit sa spui ca alea trei printuri vizeaza clientul sau ca l-ar invinovati pe el.
    Din contra, as spune ca prin continutul lor se adreseaza tocmai creativilor care cocheteaza cu “prostitutia” mentionata, punandu-le o oglinda in fata.
    Ele indica un “spune nu!” adresat adeptilor atitudinii slugarnice, si nu celor care profita de pe urma ei.
    E eronata introducerea facuta de autoare articolului, nu continutul in sine. Gresesc?

  11. Publicat ianuarie 27, 2012 la 8:19 am | Link permanent

    @Red: Continutul posterelor e destul de clar orientat inspre client. Din modul in care au fost facute, vina este pusa in carca lui.

    Also, daca te uiti la reactiile de pe blogul Oanei, majoritatea asa au inteles mesajul si dau de pereti cu clientii.

  12. Publicat iulie 6, 2012 la 9:53 am | Link permanent

    Eu tot pe client il vad vinovat… daca el nu ar cumpara ar aparea imediat schimbari in gama vestimentara…

  13. Publicat ianuarie 4, 2013 la 1:01 am | Link permanent

    Pe foamea asta, Clientul nostru este stapanul nostru, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne stricam reputatia si numele si sa spunem “da” la toate tampeniile debitate de client…trebuie sa-l aducem pe calea cea dreapta.

  14. Publicat iulie 9, 2013 la 1:28 pm | Link permanent

    am luat-o rau in freza de la o firma de web design zilele trecute
    doar fiidnca era in primele cautari pe google

Un Ping

  1. De catre Designerul: expresia pură a capitalismului | Ctrl-D in februarie 21, 2012 la 10:57 am

    [...] citit acum câteva săptămâni articolul lui Radu, ca răspuns la o campanie de awareness (mai multe vedeţi pe blogul lui). La un moment dat, Radu [...]

Publicati un comentariu

Emailul d-voastra nu va fi niciodata publicat sau redistribuit. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>