Cam ăsta e online-ul românesc

Superficial, grăbit, neglijent, gândit pe termen scurt, în goană după bani uşori, fără pasiune. Ăsta-i online-ul românesc. De asta nu iese nimic remarcabil din nişte oameni extrem de talentaţi dar fără cultură antreprenorială sau vreun gram de respect pentru ceea ce fac.

Am primit solicitarea asta pe mailul SuperOkay miercuri. Nu e atât de relevantă agenţia implicată, se poate generaliza cazul la marea majoritate a agenţiilor româneşti.

Hai să analizăm puţin:

  • Nivelul de întelegere al online-ului în agenţii e în continuare jos de tot. Din motivul ăsta, project managerii şi oamenii din client service se gândesc să ceară estimări de preţ şi să impună deadline-uri fără a da detalii despre proiect. În stilul ăsta, deadline-urile nu se respectă, clienţii îţi fac o imagine proastă despre agenţii şi aşa mai departe.
  • “Simularea jpg” e cea mai mare porcărie preluată de agenţiile de publicitate online de la amicii din ATL. Mediul online e definit de interacţiune dar în cazul pitch-urilor, e greu să prezinţi aşa ceva când nu ai oameni care să înţeleagă ce vorbesc în faţa clientului. E mai simplu să arăţi 2 jpeg-uri făcute în ~6 ore de vreun “furnizor” plătit cu nasturi şi să zici “Şi la partea de online, aşa o să arate”. E mai uşor să tragi două simulări decât să gândeşti un flow.
  • Agenţiile nu dau două cepe degerate pe design şi designeri. Orice designer angajat sau din afară e doar un alt furnizor de servicii care poate fi schimbat în orice moment şi care nu adaugă cine ştie ce valoare proiectului, în afară de partea estetică.
  • Designerii ar trebui să fie recunoscători în cazul în care primesc o solicitare de proiect de la o agenţie cu renume din Bucureşti. Ar trebui să ne emoţionăm ca nişte puştoaice şi să acceptăm orice.
  • Evident, munca depusă de designeri e speculativă. “Dacă acceptă clientul, te plătesc”. Am mai scris despre asta aşa că nu insist. E o practică neproductivă. E mişto viaţa în agenţie, faci simulări bazate pe 2 paragrafe de mail în 60% din timp iar proiectele câştigate au un buget atât de mic încât de multe ori designul rămâne cel făcut pe genunchi în timpul pitch-ului. Vă mai miraţi că designerii buni nu mai vor să lucreze la voi?

De asta nu-mi place în 90% din cazuri să lucrez cu agenţii româneşti sau oameni din agenţiile româneşti. M-am ars de suficiente ori şi ştiu suficiente poveşti “de groază” încât să mă feresc de ei ca de ciuma bubonică.

Ca să închei totuşi pe-o notă mai optimistă: am lucrat şi cu oameni foarte inteligenţi şi care înţeleg ce e mediul ăsta şi cum trebuie tratat. Marea lor majoritate erau însă clienţi direcţi, nu agenţii.

Există studiouri de design mici şi medii care fac treabă foarte bună. Sunt agenţii care au evoluat mult în ultimii ani din punct de vedere al calităţii designului. Le doresc sincer să supravieţuiască printre turmele de dobitoci.

Păcat.

PS: am primit şi răspuns la mailul în care-i explicam omului că munca speculativă e nesănătoasă şi condiţiile lui nu permit un proces de design sănătos:

si etichetat , , , . Salvati ca legatura de carte: link permanent. Publicati un comentariu sau lasati un ping: Linkul Ping-ului.

8Comentarii

  1. Publicat noiembrie 18, 2011 la 11:24 am | Link permanent

    Deci io tăt susţiu că trebuia să zici “da, perfect” şi să ceri detalii.

    Şi când îţi dă, să răspunzi: “Mulţumesc foarte mult pentru oportunitatea de a lucra pe un proiect atât de interesant; am contactat deja clientul direct şi am trasat deja primele linii întru finalizarea sa până vineri la ora 16.00. De asemenea, se pare că sunt atât de mulţumiţi ce această colaborare, încât preţul a crescut faţă de estimarea iniţială trimisă dumneavoastră, considerând că nu vă mai sunt necesare serviciile. O zi la fel de excelentă!”

  2. Publicat noiembrie 18, 2011 la 11:42 am | Link permanent

    “E mai uşor să tragi două simulări decât să gândeşti un flow” – cred ca la asta se rezuma totul. La asta si la fata de la marketing.

    Din pacate, e un cerc vicios pe care nu-l vad rupandu-se prea curand. Iata de ce:

    1. Exista cel mult 3 agentii care au intelegerea, know-how-ul si resursele necesare pentru gandirea, implementarea si vanzarea unui “flow”.

    2. Ori de cate ori au sau vor incerca agentiile mai sus mentionate sa faca o astfel de vanzare, va exista intotdeauna o fata de la marketing de partea cealalta a baricadei care ar trebui sa ia o decizie in deplina cunostinta de cauza sau, cu alte cuvinte, ar trebui sa fie capabila sa inteleaga avantajele si diferenta de pret intre acel “flow” si cele “2 simulari”.

    3. Extrem de putinele exemplare de la punctul anterior, care au un cuvant de spus in numele clientilor cu bugete serioase vizati de agentiile de la punctul 1, vor invoca criza :)

    Daca la toate astea mai adaugam si faptul ca singura si cea mai “eficienta” metoda de educare a clientilor este reprezentata in continuare de aceleasi evenimente si conferinte, cu aceeasi speakeri, pe aceleasi teme (blogging, social stuff, etc) sau ca singurul eveniment care premiaza “flow”-ul ramane in continuare GPeC-ul… mai avem ceva de asteptat pana la solutionarea problemei.

    Cand fata de la marketing va intelege ca vanzarea unui produs / serviciu NU inseamna neaparat eCommerce, ca imaginea brand-ului NU consta intr-un logo mai mare si nu se obtine prin tona de bannere vandute in CPM sau ca ROI-ul NU reprezinta numarul like-uri / poze urcate intr-o campanie… atunci mai avem o sansa.

    Pana atunci… happy freelancing :)

  3. Publicat noiembrie 18, 2011 la 12:38 pm | Link permanent

    +1 pentru comentariul lui Darius :) )

  4. Adi
    Publicat noiembrie 18, 2011 la 2:27 pm | Link permanent

    Acest sentiment cinic se regăseşte adeseori în afacerile de pomană.Faptul că ai răspuns diplomat unui request nemaipomenit de important te va scuti de un shit happens for a while.

  5. Publicat noiembrie 21, 2011 la 10:24 am | Link permanent

    In primul rand vreau sa va spun ca eu nu sunt graphic designer ci seo-ist. Dar ma regasesc intru totul in acest articol. Un potential client, care mi-a explicat ca desi are sediul in Bucuresti la el procesul de recrutare are loc 100% online (aici am si eu puternice banuieli inspre o fatuca de la marketing, ceva in genul concedierilor prin videochat din filmul “Up in the Air”), imi cere un audit de minim 500 de cuvinte pe un site care nu era al lui ci al unui “client”. La fel, mi se spune ca daca e multumit clientul eu voi fi angajat pentru optimizarea site-ului in cauza. Pei si adica ei ca agentie ce rol au? Sa ia banii de ala si sa imi dea mie jumate?
    Si inca o intrebare… Cu cei care fac analizele de 500 de cuvinte si nu sunt angajati ce se intampla? Au depus o munca… poate analiza per total nu e multumitoare dar poate o parte e informatie utilizabila. In seo o singura prop punctuala poate fi foarte pretioasa. La fel si in design gasesc ca se poate foarte usor lua o idee buna dintr-o simulare per total proasta nu?
    Am raspuns cumva in acelasi mod si eu la solicitare, am spus ca daca vor le trimita o analiza demo. Dar nu lucrez pe client atat timp cat nu am nici un contract cu ei doar asa, nici macar din gura ci prin e-mail. Pana la urma pot contacta singur clientul, mai ales acum ca stiu ce cauta. :) E o mare mizerie in Romania chestia asta. Totul se vinde la kilogram.
    In online foarte putini clienti inteleg, si de multe ori agentiile ii directioneaza sa creada asta, ca profitul de obicei vine dupa mult mai mult efort decat preconizeaza ei, si investitie mult mai mare. Oferta e asa diversa, incat o simulare, chiar si una buna, nu iti asigura nimic la final.

  6. Publicat decembrie 11, 2011 la 11:03 pm | Link permanent

    Cred ca majoritatea celor care activam in online am patit chestii de genul. Dar asta e gandirea romanului, nu prea avem ce face…doar sa asteptam sa mai treaca ceva ani..

  7. Publicat decembrie 11, 2011 la 11:13 pm | Link permanent

    Din păcate superficialitatea aceasta şi goana după câştiguri rapide se găseşte în multe domenii din România. Suntem neserioşi, grăbiţi, superficiali dar vrem să fim răsplătiţi bine şi să fim lăudaţi. Talent, experienţă, inteligenţă avem, dar nu avem seriozitate, educaţie, răbdare.
    Cum zicea diriginta mea în generală: brânză bună în burduf de câine.
    Păcat.

  8. Grigorie
    Publicat martie 26, 2013 la 6:00 pm | Link permanent

    “Le doresc sincer să supravieţuiască printre turmele de dobitoci.”

    Superb! +1

Un Ping

  1. De catre Linkuri de weekend in decembrie 16, 2011 la 1:00 pm

    [...] un articol care te motivează să stai cu chirie, pentru că vei ieşi pe plus după 30 de ani. Cam ăsta e online-ul românesc – un articol mai vechi de-al lui Radu, despre cum lucrează unele din agenţiile româneşti. [...]

Publicati un comentariu

Emailul d-voastra nu va fi niciodata publicat sau redistribuit. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>