Despre design şi munca speculativă

Din când în când se mai aprinde câte o petardă în damigeana cu gaz şi toată lumea îşi aduce aminte că nu-i bine să-ţi oferi serviciile gratis.

Avem 3 tabere în toată treaba asta:

  • Clienţii / beneficiarii:

    Valoarea adaugată de design unui produs / serviciu este subevaluată.

    Rămânem, parţial din vina noastră, la stadiul de zugravi cu ifose în ochii clienţilor. Respectul pentru design şi designeri e la pământ.

    Încerc să gândesc din perspectiva clientului şi înteleg de ce unii consideră un proiect de crowdsourcing în valoare de 500$ care generează 300 de opţiuni / direcţii de design mai eficient şi cu ROI mai mare decât unul de 5000$ care, după săptămâni / luni de lucru, generează 1-2 opţiuni.

    Oamenii ăştia gândesc superficial şi pe termen scurt iar la astfel de concursuri răspund designerii care gândesc la fel.

  • Designerii profesionişti

    Sunt cei mai activi împotriva muncii speculative. Au ajuns în punctul în care îşi permit să se gândescă la etica profesională. Nu au nevoie să alerge după limuzine ca avocaţii după ambulanţe. Au de regulă câţiva ani de experientă şi un portofoliu / nişte mărunţiş în cont. Au timp să-i blameze pe toţi cei care fac muncă speculativă şi au dreptate.

    E un concept care erodează profesia în sine, nu ne fură nouă clienţii direct din facturier

  • Aspiranţii / speculanţii

    Portretul unui participant la concurs de design e ceva de genul:

    Designer la început de drum, fără portofoliu, fără clienţi, fără bani. Nu ştie dacă face design doar pentru bani sau pentru că e un domeniu care-l atrage. Eventual, încearcă să mai facă nişte bani în afara jobului său prost plătit. Trebuie să încerce ceva ori să-şi găsească altă ocupaţie.

    “Dacă vrei portofoliu, fă proiecte personale, bagă-te într-un internship, sunt soluţii” o să spuneţi. Din păcate, nu întotdeauna aşa de simplu să stai cateva luni / ani să exersezi de dragul designului când ai facturi de plătit.

    Apoi, un segment periculos sunt cei care n-au nici cea mai vagă treabă cu profesia asta şi încearcă doar să facă nişte bani în plus, că doar tutoriale de Photoshop sunt destule pe torrenţi.

Ce ne facem?

Nimic, clienţii superficiali vor lucra cu designeri superficiali iar cei serioşi nu vor apela decât la profesionişti. În timp, cei din prima categorie care reuşesc să crească, vor intra în a doua, atât designeri cât şi clienţi. Echilibrul se stabileşte în timp, nu există soluţii imediate. Nu ne rămâne decât să cârâim în continuare pe unde putem despre asta.

Care e singurul dezavantaj?

Profesia de “designer” riscă un KO la capitolul imagine. Diferenţa dintre un designer profesionist şi un amator / speculant trebuie explicată mult şi bine. Da, e mai ieftin să lucrezi cu un amator dar *orice analogie din medicină / auto / construcţii vine aici*.

În cazul României, o să mă înjuraţi, dar SDPR-ul, într-o formă mai normală şi modernă, ar fi un organism vital pentru evoluţia acestei profesii şi prin ea, a întregii societăţi.

Urmează: De ce pitch-urile neplătite n-or să moară niciodată.

Later edit: Mi-am adus aminte de un caz similar din ograda noastră: concursul de design pentru blogul refresh.ro. Lucrurile s-au desfăşurat la fel, concursul a fost oprit. E important, dacă vreţi să vă faceţi o idee despre ce înteleg unii “jucători” din online-ul autohton din toata treaba asta cu designul, să citiţi comentariile de la articolele de acolo. Mişto, nu?

si etichetat , , . Salvati ca legatura de carte: link permanent. Publicati un comentariu sau lasati un ping: Linkul Ping-ului.

14Comentarii

  1. Publicat august 16, 2011 la 12:50 pm | Link permanent

    Legat de munca speculativa, iti recomand sa te uiti peste aceasta aberatie.

    http://www.huffingtonpost.com/2011/08/01/huffington-post-politics-icon-contest_n_915374.html

  2. Publicat august 16, 2011 la 12:53 pm | Link permanent

    Pai linkul de la inceputul articolului catre campania impotriva HuffPost e.

    De acord ca au facut o magarie astia de la AOL dar reactia comunitatii a fost putin prea violenta si spamish.

  3. Publicat august 16, 2011 la 1:34 pm | Link permanent

    Radu, lucrurile astea s-au intamplat si se vor mai intampla – vezi rezultatul crowdsourcingului GAP, vezi succesul afacerii 99designs, etc … iar situatia economica globala a acutizat si a incurajat si mai tare manifestarile de acest gen. De la elance incoace, numarul celor care raspund la “briefuri” a continuat sa creasca in mod constant.

    Daca o mai tinem mult asa, aplecarea catre design va fi una dintre deprinderile de baza ale fiintei umane, laolalta cu gasitul hranei si mersul la toaleta.

  4. Publicat august 16, 2011 la 1:38 pm | Link permanent

    100% de acord! Tot ce putem face e sa incercam sa facem inteleasa diferenta dintre amatori si profesionisti in domeniul asta.

  5. Publicat august 16, 2011 la 2:22 pm | Link permanent

    Fain articolul, mi-a placut.

    “În timp, cei din prima categorie care reuşesc să crească, vor intra în a doua, atât designeri cât şi clienţi. Echilibrul se stabileşte în timp, nu există soluţii imediate.”

    Scopul meu e sa cresc si sa trec de la job-ul bine platit de programator back end la cel de front end, designer. Sper sa ma descurc de minune! :D

  6. Publicat august 18, 2011 la 1:28 am | Link permanent

    Mie mi se pare un gest putin disperat sa tot continuam cu protestul impotriva spec work-ului. Paradoxal, tot profesionistii care se presupune ca au alte calitati si valori lupta umar la umar impotriva unei miscari de oameni care, cel putin de la distanta, par ca isi fac treaba relaxati.

    Eu personal cred in selectia naturala si puterea exemplului. Nu consider necesar niciun efort de lupta si nici macar efortul explicatiilor, diferentele sunt clare intre cele doua zone, sunt layere distincte in ecosistem si se intrepatrund rar, atunci cand designerul sare o treapta sau clientul isi da seama ca a avut un esesc si revine la idee. In rest sunt ca merele si perele, seamana dar sunt diferite.

    Eu zic ca cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem e sa ne facem treaba bine si lucrurile vor evolua natural.

    Cine se aseamana se aduna :)

  7. Publicat august 18, 2011 la 2:41 pm | Link permanent

    Nu lupta nimeni impotriva unui grup de oameni ci pentru demnitatea si respectul pe care-l merita profesia de “designer”.

    Tocmai puterea exemplului e folosita aici, daca 20 de “grei” zic ca nu-i bine, poate poate se mai trezesc vreo 200 de participanti la concursurile astea.

    Am zis si in articol ca echilibrul se stabileste in timp :)

  8. Publicat august 19, 2011 la 12:30 am | Link permanent

    Nici n-am zis grup de oameni :D ci miscare, curent ce creste sau scade in intensitate in functie de context, vremuri etc.

    In alta ordine de idei nu stiu daca profesia in sine ar trebui sa merite din oficiu demnitate si respect cat omul ce practica aceasta meserie cu pasiune, maturitate si simt de raspundere. Si aici e diferenta intre profesionisti si turma. Desi toti “practica” profesia de designer doar unii se bucura de respectul cuvenit.

    Ca sa dau un exemplu mai clar, mie personal mi se pare putin exagerat sa stai cu un magazin Armani pe Victoriei si sa incerci sa convingi clientii care se uita in vitrina, de difrentele intre marfa ta si aia marcata tot Armani dar care se vinde in Obor. Adica e evident ca aia care se plimba pe Victoriei vor cauta produsele tale si aia care zabovesc prin Obor aleg marfa de acolo.

    Despre asta e vorba si aici, sa facem ce putem mai bine si lucrurile se echilibreaza in timp. Dar zic eu, fara niciuna act proactiv.

    De incheiere: Incearca sa ii explici unui indian care traieste cu 20 usd pe luna ce inseamna respectul si demnitatea unei profesii :D

  9. Publicat august 20, 2011 la 12:19 pm | Link permanent

    Radu, nu voi spune nici ca ai dreptate nici ca nu ai dreptate, pentru ca in opinia mea atat adevarul cat si dreptatea sunt perspective… In plus sunt un mare adept al filosofiei Whatever works! Iti voi spune totusi ca m-ai pierdut la faza cu “greii”…

    Cine stabileste cine sunt “grei” si cine sunt “usori”?!?

    Problema de fond este alta si anume faptul ca in Romania, design-ul nu este platit, dar nu concursurile de tipul celui de pe refresh.ro au determinat aceasta stare de facto, ci chiar “greii” despre care vorbesti…

    Fie ca prin grei intelegem “designeri” sau “pro-bloggeri”, fie ca intelegem “agentii”, “publisheri” sau “trust-uri de presa/media”, lipsa de interes a clientilor vis-a-vis de perspectiva de a plati un pret corect, urmata de acceptarea din partea provider-ului a unei sume mai mici decat ar fi trebuit sunt cele doua chestii care trag industria in jos si mentin piata asta la un nivel sub-par.

    Sau cum voi scrie pe blogul meu: “it’s the client’s unwillingness to pay the right price followed by the provider’s subsequent willingness to accept less than the right price…”

    Hai sa dezbatem o ipoteza… Sa zicem ca am fost invitat de o companie “grea” la un interviu pentru o pozitie de PM pentru ceea ce ei numeau “cel mai mare proiect din domeniul in care activeaza din Romania to date”… Am discutat, am cerut detalii si am decis ca I was up for the challenge si ca raspuns la marea intrebare le-am cerut 3.000 EUR + beneficii. Asta in conditiile in care o firma de consultanta sau un manager expat cu experienta similara ar fi avut un fee de cel putin 10 ori mai mare. Si totusi li s-a parut mult…

    Cel care a venit dupa mine probabil a cerut 1.500, fara beneficii si a zis si saru’mana and he probably got the job, desi nu cred ca stia cu ce se mananca… Acum ca proiectu’ probabil va esua sau va deveni o alta gaura neagra de bani pentru finantatori nu conteaza, important este faptul ca s-au incadrat in “buget” si a mai ramas ceva si pentru para-indarat… :) )

    Cert este faptul ca pe ala de-a venit dupa mine nu il pot blama… Probabil vine de la un job de 800-900 unde a muncit mult si nu a fost nici respectat, nici pretuit, nici laudat, si are si el vise si facturi si nevasta, si poate si copil, si vrea o casa mai mare si o masina mai buna si normal ca ar accepta 1.500 oricand de la aproape oricine, pentru aproape orice, nu?!? Tu nu ai face la fel daca ai fi in situatia lui?!?

    Acum insa, hai sa luam si celalalt outcome posibil al ipotezei in calcul… What if the project doesn’t fail!?! Daca omu’ e suficient de priceput si proiectul iese si chiar la un nivel satisfacator… Atunci s-au scos, nu?!? Big-time! :) )

    Concluzia mea privind ipoteza (atentie, am scris a mea, pentru ca nu se vrea a fi una generala): live and let live (or die) si whatever works… Pana la urma orice colaborare este un leap of faith – poti plati o suma mare unui “greu” si la final sa nu fii multumit de rezultat, sau poti plati o suma mica unui “usor” si la final sa fii placut surprins, sau chair impresionat… If the client is willing to take that chance, who are we to tell him that he is wrong?!?

    Just my $0.02 :)

  10. Publicat august 20, 2011 la 3:19 pm | Link permanent

    Apreciez argumentatia ta, Mihai, dar ai omis un lucru foarte important care o scoate putin din topicul nostru:

    Aici discutam despre o companie / blog care cere munca de design gratis de la oricine are Photoshop instalat cu promisiunea ca unul dintre cei care participa va primi ceva (bani, expunere, whatever). Apoi, clientii astia numesc actiunea design.

    Nu vorbim de oameni care lucreaza pe fee-uri mari sau mici, vorbim de oameni care lucreaza degeaba, speculativ si companii care trateaza superficial procesul de design.

    Nivelul pietei e jos, de acord cu tine dar cat timp oamenii sunt platiti pentru ceea ce fac, sanatate si putere de convingere!

  11. Publicat august 20, 2011 la 11:24 pm | Link permanent

    Stiu si ai dreptate Radu… Daca pui problema asa actiunea se incadreaza perfect in definitia spec-work.

    Si mai stiu si faptul ca, o miscare inteligenta din partea owner-ul blogului respectiv ar fi fost aceea de a-si recunoaste greseala, a argumenta-o simplu prin lipsa de cunoastere in profunzime a domeniului (ma refer aici strict la design), ar renunta la “initiativa” respectiva si ar incerca sa-si ia revansa publicand un articol in care sa explice ce este spec-work, de ce trebuie descurajat si eradicat et cetera.

    Obviously that was not and will not be the case… No further comment :)

    Peace!

  12. Radu Alexandru
    Publicat august 30, 2011 la 3:43 pm | Link permanent

    Salut..

    Am inteles in deplin ce spui, si in mare ai foarte dar foarte mare dreptate, dar am si eu un mic punct poate neimportant.

    Ipotetic sa spunem , exitsa pe lumea asta un “designer” care e la jumatatea drumului, are talent, are idei care sa le poata traduce in limbajul artistic, dar nu are experienta cu proiecte, job-uri. Pentru inceput il includem in categoria “usoara”. Cum se stie, gasesti peste tot cineva care va veni dupa tine si ii va oferi clientului un pret mai mic decat al tau si va promite luna de pe cer ca ii va aparea pe website, dar acest mic si talentat “designer” cum va reusi el sa ii intreaca pe acesti speculanti si sa isi creeze un drum spre categoria grea avand in vedere ca cel putin in Romania toata majoritatea clientilor vor alege pe cineva care le da un pret de 3 ori mai mic in favoarea calitatii( exludem companiile mari care chiar pun valoare pe calitate si perfectiune)?
    Sincer nu cred ca poate si va ramane un mic designer talentat din categoria “usoara” dar cu talent de categoria “grea”.

  13. Publicat august 30, 2011 la 11:23 pm | Link permanent

    Fara experienta, nu e la jumatate de drum, e la inceput oricat talent ar avea.

    Remember, designul nu e arta, talentul e doar o parte, pe langa asta ai nevoie de o groaza de abilitati mai tehnice si multa munca.

    Ii va intrece pe speculanti prin perseverenta si skill-uri superioare, eventual. Sau se va angaja intr-un studio unde sa obtina experienta si sa-si construiasca un nume. :)

  14. Publicat octombrie 28, 2011 la 12:51 pm | Link permanent

    Radu de ce zici ca designul nu e arta? Pana la urma designul in mare parte tine de desen de creativitate. Clar ca e o arta care nu este la indemana oricui.

Un Ping

  1. [...] Radu Ceucă – Designer & Digital Artist blo. despre design, interneţi şi alte nebunii Sariti catre continut Despre / ContactPortfolio « Despre design şi munca speculativă [...]

Publicati un comentariu

Emailul d-voastra nu va fi niciodata publicat sau redistribuit. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>