Guest post: O aroganta (ne)justificata

Guest post de Ovidiu Boc:

Dupa intalnirea pe care am avut-o cu un Client (genul de client pe care si l-ar dori orice agentie) acum ceva timp, au urmat, ca de obicei, mai multe sedinte cu GM-ul agentiei si, inevitabil, la sfarsitul lor ajungeam la aceeasi concluzie: “bai ce l-ai enervat pe X si pe Y”.

Bun, stiu ca am un talent deosebit sa enervez la culme oamenii. E in natura mea si cei care ma cunosc destul de bine s-au obisnuit cu asta. Ceilalti se impart in doua categorii: majoritatea, adica cei care nu conteaza pentru mine (din varii motive) si restul, adica cei carora li se adreseaza acest mesaj.

Celor din prima categorie nici macar nu ma obosesc sa le raspund, argumentez, justific, explic, etc. pentru ca oricum n-ar pricepe si chiar daca ar intelege ceva, oricum n-ar conta prea mult. Celor din a doua categorie incerc sa le demonstrez faptul ca, desi pare un stereotip, aparentele inseala… de multe ori datorita impulsivitatii / agresivitatii indreptate spre fond, nu spre forma, asa cum sunt ele interpretate. In speranta ca tu faci parte din cea de-a doua categorie, voi incerca in cele ce urmeaza sa te ajut sa ne descifrezi… pe mine si pe restul ‘arogantilor’ / ‘antisocialilor’ pe care-i intalnesti in diverse meeting-uri / pitch-uri, de o parte sau de alta a baricadei.

Totul se datoreaza faptului ca, cel putin in industria asta, identificarea hobby-ului ca day-to-day job e foarte des intalnita. Trebuie sa-ti placa la nebunie ceea ce faci, sa crezi in asta, sa ocupe un loc pe podiumul listei tale de prioritati indiferent de perioada vietii in care te afli si sa-ti doresti sa faci asta si peste 10, 20 sau 30 de ani… altfel nu rezisti foarte mult. E tipul de job pentru care fie esti facut, fie nu. Poti sa urmezi facultati, cursuri de specialitate sau traininguri, poti miza pe ambitia si determinarea ta cu care ai reusit sa realizezi pana acum lucruri incredibile, s.a.m.d… mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca fara pasiune, fara acea sclipire, fara acel “ceva” special nu vei ajunge prea departe.

Cei care au privilegiul sa mearga in fiecare dimineata la un altfel de job, in nici un caz n-o fac pentru bani, beneficii, cariera, recunoastere, s.a.m.d. O fac pentru ca isi doresc sa faca asta mai mult decat orice in acel moment, o fac pentru ca patrund intr-o lume in care se simt in largul lor. Si da, din punctul asta de vedere suntem priviti ca o specie aparte, suntem compatimiti pentru ca “pierdem” 12, 16, uneori si 24 de ore la birou, suntem subiect de research pentru HR si management, suntem dificili, you name it…

Pur si simplu e greu de acceptat faptul ca facem ceea ce facem din pasiune… si atat. Pentru asta insa, trebuie sa credem in ceea ce facem iar in momentul in care acest lucru nu se intampla, ca forma reactionam diferit insa ca fond avem aceeasi repulsie vehementa. In cazul meu, e vorba de o atitudine agresiva, deseori interpretata gresit, care se manifesta prin acea impulsivitate mentionata la inceputul acestui mesaj. De ce ?! Pentru ca pur si simplu nu credeam in acel Client si in ceea ce urma sa facem pentru el.

In ciuda discutiilor preliminare pe care le-am avut cu GM-ul, dincolo de acele beneficii irefutabile pe care le aducea o colaborare cu acel Client, pur si simplu nu-mi doream acel cont. Si nu pentru mine (dupa cum spuneam, inteleg si sunt de acord cu aspectele si avantajele “de business”), ci pentru echipa mea (sunt oameni pe care i-am format, cu care lucrez de cel putin 5 ani) si pentru agentie in geneal, in care se regasesc niste oameni care fac parte din acea “specie” aparte. Nici un client, indiferent de avantajele pe care le-ar aduce business-ului, nu s-ar putea pozitiona deasupra acestui principiu. Daca as avea de ales, intotdeauna as alege echipa dintr-un motiv foarte simplu: cu acea echipa pot gasi mult mai usor si mai repede un alt client care sa-mi ofere aceleasi avantaje, in schimb nu pot inchega cu aceeasi usurinta si rapiditate o echipa care sa serviseze un astfel de Client.

De ce acest mesaj ? Pentru ca am considerat necesara o continuare / traducere a clipului urmator pentru industria .ro, un clip pe care se pare ca unii inca au probleme in a-l intelege / accepta.

Ovidiu Boc
www.ovidiuboc.ro

si etichetat . Salvati ca legatura de carte: link permanent. Publicati un comentariu sau lasati un ping: Linkul Ping-ului.

10Comentarii

  1. Dragos
    Publicat mai 18, 2010 la 2:04 pm | Link permanent

    Frumos.

  2. Publicat mai 18, 2010 la 2:15 pm | Link permanent

    Frumos, intradevar. Din pacate nu tot timpul posibil. Si aici ma refer la alegerea pe care nici macar Ovidiu Boc nu o poate face: “Daca as avea de ales”. Nu prea ai de ales, ori nu esti in pozitia decizionala ori nu ai pur si simplu de ales. Eu sunt pe partea cealalta, in care zic la fel “daca as avea de ales”. Lucrez pe acelas profil (banuiesc) si de multe ori ajung sa urasc clientii. Dar nu e alegerea mea de a lucra sau nu cu ei mai departe.
    Dar ai foarte mare dreptate, o echipa buna aduce clienti constant pe cand un client ce umple conturile nu poate creea o echipa buna.

  3. alecs stan
    Publicat mai 18, 2010 la 2:28 pm | Link permanent

    Pasiunea si business-ul vor fi in conflict forever. E un ying -yang care trebuie mentinut in echilibru pentru ca oamenii pasionati sa poata crea iar business-ul sa poata asigura conditiile in care oamenii pasionati sa creeze. Nu putem avea una fata de alta.

    Pe de alta parte echipele formate din oameni pasionati sunt mai rare ca diamantele de sute de carate. Cand cineva are o astfel de echipa trebuie sa o protejeze, sa o provoace si sa o impinga spre perfectionare in mod continuu.

    Daca pasiunea e o flacara, cat arde, va genera caldura si lumina pentru cei din jurul ei. In momentul in care se stinge toti raman in intuneric.

    p.s. nu uita cine ti-a aratat clipul ala :)

  4. raku
    Publicat mai 19, 2010 la 9:14 am | Link permanent

    deci asta era secretul. acum stim de ce au falimentat toate agentiile prin care a trecut ovidiu boc de-a lungul timpului. da, inclusiv hyperactive, care a fost preluata de un grup ca sa-i plateasca datoriile imense (pentru o firma de marimea asta).
    te infiintezi si existi ca agentie cu scopul de a lucra pentru clienti. restul sunt detalii. clientul nu-i dusman cum vreti sa para, clientul este cel pentru care existi si punct.

  5. Publicat mai 19, 2010 la 10:10 am | Link permanent

    @Dragos, @Ovidiu:
    Sunt convins ca multi simt la fel, lucru confirmat si de numarul de “like”-uri (sincer nu ma asteptam) si cel mai probabil, daca nu suparam pe cine nu trebuia, nu iesea materialul de mai sus.

    @Alecs:
    N-am uitat ;)

    @Raku:
    Apreciez anonimatul, e unul din motivele pentru care ma abtin sa intru intr-o polemica cu tine. Celalalt motiv ar fi ca, daca as face-o, am genera un flame inutil si neconstructiv pe blogul lui Radu. In rest, noi sa fim sanatosi… vorba aia: ‘clientul nostru, stapanul nostru’. Cheers !

  6. Stefan
    Publicat mai 19, 2010 la 10:10 am | Link permanent

    Draga raku, ia vezi poate ai treaba in alta parte. Prostituatele stau pe centura, nu comenteaza aiurea pe bloguri.

  7. Publicat mai 19, 2010 la 2:50 pm | Link permanent

    Cu riscul sa par totalmente naiv, am senzatia ca majoritatea conflictelor ce apar cu clientii sunt in mare parte provenite din incapacitatea partilor de a acorda timp si intelegere celeilalte. Din incapacitatea de a-si comunica clar intentiile. Iar aici ma refer foarte mult la partea noastra. Cand ne-am gandit oare sa incercam sa le aratam clientilor defapt pentru ce au venit la noi, si mai ales cine putem fi noi pentru ei? Desigur ca nu pot subscrie la ideea “clientul nostru stapanul nostru”, ci mai degraba la “clientul nostru, fratele nostru ce are nevoie de ajutor”. Cred in totalitate ca orice client are nevoie de ajutor din partea noastra, iar noi suntem cei mai buni(sau mai degraba cei mai profi) prieteni ai lui in momentul respectiv.

    In ceea ce priveste partea cu echipa. Daca vrei sa iti scutesti echipa de batai de cap sau de lucruri pe care nu si le doresc, poate ca ar fi mai bine sa iti stabilesti din start ce clienti vrei, iar la restul sa le dai un frumos si calduros EJECT (eventual sa ii redistribui la altii din domeniu care sti ca nu s-ar supara sa le bata la usa clientul in cauza)

    Si da: Money, Glory & Fame rezulta din pasiune. Pasiunea cu siguranta este unul din lucrurile care se vad si se transmit direct la oricare privitor.

    Servus si spor la treaba.

  8. Dragos
    Publicat mai 19, 2010 la 11:48 pm | Link permanent

    “Pe de alta parte echipele formate din oameni pasionati sunt mai rare ca diamantele de sute de carate. Cand cineva are o astfel de echipa trebuie sa o protejeze, sa o provoace si sa o impinga spre perfectionare in mod continuu. ”

    Adevarat, insa echipele astea se formeaza pe un teren foarte foarte fertil si bine intretinut, cu alte cuvinte, intr-un mediu unde sunt si proiectele misto si clientii mari si bani multi/de ajuns si mediu ok la munca.

    Ceea ce este putin cam greu de indeplinit.

  9. Publicat iunie 9, 2010 la 5:31 pm | Link permanent

    Pasiunea si afacerea se pot intelege bine impreuna, dar uneori mai trebuie sa faci si compromisuri, poate problema este uneori la mine si nu la client, si eu raspund mai nervos si mai iritat uneori clientilor, uneori parca imi doresc sa nu inchei un contract cu acel client, dar totusi daca nu am clienti nu am nici resursele financiare necesare pentru o viata mai linisitita

  10. Publicat iunie 26, 2010 la 1:23 pm | Link permanent

    Eu am un comportament similar cu al tau, nevasta mea e cam opusul oricat de mutl ar calcao pe nervi cineva ea ii raspund eincontinuare frumos il ajuta si asa mai departe, are si de suferit din asta, da totusi are mai multi prieteni decat mine. Paote si eu am ajuns la o varsta cand e mai simplu sa fii acru.

Un Ping

  1. De catre Una de la okazii.ro in mai 20, 2010 la 10:46 am

    [...] cu “okazia” postului asta recomand si articolul “O aroganta (ne)justificata” scris de Oividiu Boc pe blogul lui Radu [...]

Publicati un comentariu

Emailul d-voastra nu va fi niciodata publicat sau redistribuit. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>