Eu dacă aș căuta parteneri într-un anumit domeniu - webdesign, cazul nostru - nu aș trânti doar 4 cuvinte reprezentând nume de unelte sau mijloace, pentru că un om care și-a cumpărat fierăstrău și cuie după ce a făcut rost de un copac și a văzut un dulap nu va produce următoarea IKEA.

Fiind deja în ton cu caracterele generale ale unui domeniu și specialist în câteva subramuri ale sale, văd că ar crește eficiența și calitatea produsului sau serviciului oferit dacă aș găsi un om care e pe aceași lungime de undă, poate să facă mai bine decât mine unele lucruri sau altele pe care eu nu le pot face. Analizezi frumos cerințele de bază, faci o listă detaliată, adaugi ce știi că s-ar putea face mai bine și ceea ce îți lipsește. Dacă el știe tot ce știu eu și mai are un forte pe lângă asta, cu atât mai bine. ÃŽnvăț ceva nou. Cea mai proastă alegere ar fi egoismul. Să nu uităm de anumite trăsături sociale care merită trecute și ele. De ce să mă zgârcesc la anunț? N-are decât să-și cumpere mouse cu scroll sau să dea pagina.

Cât despre superspecialiști… Fac școala de șoferi cu un instructor care știe să îți spună că atunci când parchezi cu spatele după ce ai adus mașina perpendicular pe direcția trotuarului, trebuie să învârți volanul în direcția opusă de exact două ori (până e leul de pe volan cu coada în sus, că e Peugeot) și apoi să mai dai cu spatele. Nu pentru că roțile trebuie rotite îndeajuns cât să ai direcția convenabilă ci pentru că el e superspecialist în ale condusului, nu eu. Eu știu numa geometrie în spațiu.

Mai există și modelul de patron care e superspecialist în învârtitul banilor din vânzarea de telefoane și ceasuri, dar trebuie să se susțină și legal cumva, deci își face un magazin IT că așa e trendul, și caută specialist hardware și specialist vânzător care să se descurce ei împreună pentru că el n-are habar.

Care din modelele de mai sus este întânit cel mai des la noi?

http://www.shanemielke.com: “I specialize in Graphic Design, Flash Motion, ActionScript Development, Photography, After Effects, XHTML, CSS etc…. ” si totusi asta nu-l opreste sa-si faca treaba bine.

Cum in graphic design trebuie sa stii si culoare, si tipografie, si aranjare in plansa, cum in industrial trebuie sa stii cotare, ergonomie, constructie, cum in sculerie-matritarie trebuie sa stii cum sa folosesti si un strung dar si o pila asa si in web design nu poti in a stii doar Photoshop.

Multi nu suntem pe atat de buni pe cat am vrea sa credem si sa ne permitem luxul de a fi specialisti intr-un singur domeniu.

Problema nu e la ce se cere ci la cat se plateste.

In general, insa, subscriu si eu opiniei lui Dan: trebuie sa ne cream poduri intre profesii si sa le traversam cat mai des :).

Trăim într-o lume post-industrială. Nu se mai poartă să înveți să faci o singură chestie în urma căreia să-ți câștigi pâinea. Nu văd cum o persoană care se consideră integră acceptă să fie înțepenit într-o nișă așa de îngustă. “Eu o să-mi fac țelul în viață să știu bate cuie EXTREM be bine și eficient”. Astfel de persoane sunt pioni. Åži nici o persoană remarcabilă pe care o cunosc nu acceptă să fie un pion. “Să nu te prind că deschizi Photoshop-ul, asta e treaba photoshop-istului nostru”.

Avem standarde prea joase. De ce să nu căutăm cu toții câte un Radu Ceucă, care poate întreține o discuție despre teoria culorilor și în aceeași măsură despre Microformats? De ce să nu facem din astfel de persoane un standard de profesionalism?

Un studio în care toată lumea se joacă de-a telefonul fără fir, fiecare stând în băncuța lui, n-o să producă niciodată valoare.

Ce-ar fi să îndoim specificațiile după indivizi și nu invers? Să căutăm creativitate și pasiune, nu o listă de “features”.