La limita, fara numar!

monsters.jpg
Acum cateva zile am gasit o stire socanta, la Manafu, despre Guillermo Vargas Habacuc, un animal care-si spune artist. Javra asta a legat un caine cu o sfoara de peretele unei galerii de arta si l-a lasat acolo sa moara de foame si sete. In timpul asta, alte javre asistau la “spectacolul” grotesc si priveau un biet animal cum se chinuie.

Mai tarziu, aceeasi zi, am dat peste un thread interesant pe WDB,”Merita manelistii promovare serioasa?“. Unul din useri a gasit pe Deviantart un concept de layout pentru site-ul unui manelist. Nu comentez calitatea grafica a conceptului respectiv, se putea mult mai rau.

Doua chestii diferite, fara vreo legatura aparenta. Totusi, am inceput sa-mi pun o intrebare dupa ziua respectiva: unde tragem linie si refuzam sa ne asociem cu o anumita persoana / organizatie / idee? Cine stabileste daca o lucrare poate fi considerata sau nu arta? Cu ce drept?

Designul nu e arta, designerii nu sunt artisti in munca de zi cu zi. Principalul scop al unui designer este ca lucrarea sa sa ajute la vanzarea / promovarea unui produs / brand. Designerii buni aleg sa dea personalitate / valoare artistica lucrarilor, tot cu scopul de a le face mai eficiente, de a transmite un mesaj mai bine.

Daca un manelist v-ar propune sa ii faceti un site / o identitate, ati accepta? Daca da, cum ati trata proiectul? Daca nu, de ce? Cumva pentru ca veti fi priviti intr-un anume fel de colegii de breasla?

Dar daca un producator de tigari ar veni la voi cu aceeasi propunere, cum ati reactiona? Stau si ma intreb ce e mai rau, Guta sau Marlboro? Manelistul canta despre dusmani si iubiri intre tigani, Marlboro produce otrava pe care o iau regulat de la copii de 7 ani la batrani de 90. Pun pariu ca marea majoritate n-ar vrea sa se asocieze cu un nume din lumea manelistilor dar ar da orice pentru un brand ca Marlboro in lista de clienti.

Care e limita?

si etichetat , , , . Salvati ca legatura de carte: link permanent. Publicati un comentariu sau lasati un ping: Linkul Ping-ului.

23Comentarii

  1. Publicat aprilie 1, 2008 la 8:21 pm | Link permanent

    Sa nu-mi pui vreodata in mana materiale pentru site-ul vreunui hartist d-asta ca dracu’ te ia! Mi-e prea scarba de ei si mi-e ca-mi stric cu voma frumusetea de tastatura A4Tech.

    On topic, limita si-o impune fiecare, dar intr-o masura ii este impusa si din exterior. Pentru un designer “emergent” sau unul care cam “face foamea”, limita asta a moralitatii este posibil sa fie mai jos. Ce pot sa spun decat ca am fost norocos, iar cand eram “emergent” am lucrat cu oameni cu onoare.

  2. Publicat aprilie 1, 2008 la 8:28 pm | Link permanent

    dar daca ai vedea un tip cu un Marlboro intr-o mana si cu un manelist intr-o lesa in cealalta? :D

  3. Publicat aprilie 1, 2008 la 8:53 pm | Link permanent

    Personal urasc manelele si nu suport fumatorii. Nu as accepta o colaborare in domeniile de mai sus, dar sunt si altele.

    Daca eu ca si designer mi-as incalca principiile, probabil as incepe sa imi pierd respectul fata de sine si incet incet o sa fac tot mai multe compromisuri, care in final o sa scada calitatea lucrarilor pe care le fac.

    Daca as incepe sa fac “foamea”, probabil as lua o pauza din ceea ce fac si as incerca alt domeniu de activitate si as continua sa imi respect principiile.

  4. Publicat aprilie 1, 2008 la 9:32 pm | Link permanent

    Stefan, multi dintre noi lucram intr-un sistem industrial, intr-un ritm alert cu deadline-uri presante. E clar ca oricum facem compromisuri si calitatea lucrarilor scade involuntar. Sunt putini printre designeri care la job-ul full time “se joaca” cum ii taie capul. Eu unul imi permit sa-mi fac de cap mai mult acasa, iar la job sa-mi las subtil amprenta, desi lately am stat mai putin in Photoshop. :(

  5. Publicat aprilie 1, 2008 la 11:01 pm | Link permanent

    E corect ce spui, cu siguranta si eu as trada diferit situatiile daca as avea un anagajament de respectat. Ma bucur ca inca sunt freelancer :)

  6. Publicat aprilie 1, 2008 la 11:10 pm | Link permanent

    E clar ca daca ai din start ceva impotriva potentialului client sau a activitatii sale, nu te vei putea implica corect in proiect si cel mai bine pentru toata lumea ar fi sa nici nu incerci.
    Cand incepi sa iti incalci din principii doar pentru a face bani, deja meseria asta incepe sa semene prea mult cu prostitutia ;)

    Probabil mie cei 3 ani petrecuti departe de realitatea cotidiana romaneasca mi-au dat o oarecare detasare pentru ca prefer sa privesc fenomenul manelelor ca si un curent pseudo-cultural. Din aceasta perspectiva chiar mi s-ar parea destul de interesanta provocarea de a defini acest curent printr-un brand. Din pacate, in acest caz, avand in vedere lacunele clientului, ma indoiesc ca s-ar putea realiza ceva decent, indiferent de eforturile depuse.

  7. Tzepes
    Publicat aprilie 1, 2008 la 11:24 pm | Link permanent

    Eh, raspunsul la intrebarea asta nu e deloc usor de dat – pune si tu intrebari mai usoare! :)
    Un lucru e sigur: Marlboro nu are treaba cu kitsch-ul, manelelelele da. Deci… d.p.d.v. artistic “treaba e transata”.
    Un alt lucru sigur ar fi urmatorul: Marlboro are treaba cu sanatatea, dar… si manelele ascultate la maxim au.
    Pana acum “doi-la-unu” in defavoarea manelelor.
    Si parca e mai frumos sa crapi de “beut tutun” decat din cauza manelelor…

    PS: maine te sun pentru calendarul ala (ca acum se termina 2008 si nu apuc :) )

  8. Publicat aprilie 2, 2008 la 1:06 am | Link permanent

    Nici mie nu imi plac manelele, dar situatia se poate pune si altfel.
    Daca un manelist se duce la spital, doctorul ar trebui sa il ignore?

    Parerea mea e ca atata timp cat manelistu plateste, nu am nici o problema sa ii fac site. O sa ii umflu pretul deoarece imi va trebui ceva ca sa trec peste senzatia de voma de la inceput, dar este un client si atat.
    Daca nu ii faci tu site-ul atunci se duce la altul si pana la urma tot ii face cineva site, deci daca tu il refuzi nu poti spune ca ai facut un bine deoarece un manelist nu va avea site.
    Acum depinde si de manelist. Dac vine orice cocalar si vrea site cu 50 de mii, atunci ii spun sa ii faca sul si sa si-i bage in… nas.

    Dar cum spuneam, clientul e client, nu ma intereseaza cine e.

  9. Publicat aprilie 2, 2008 la 8:34 am | Link permanent

    nu vreau sa fiu rau insa stefan, sa-i spui lu’ mutu ca nu ai accepta sa faci site pt Marlboro.

  10. Publicat aprilie 2, 2008 la 8:58 am | Link permanent

    chiar mi-e greu sa nu comentez. Nu cred ca poti sa compari munca unui medic cu munca unui designer. De mous-ul unui designer nu moare nimeni, pe cand de bisturiul unui doctor… Daca nu il faci tu si il face altcineva, foarte bine, ideea e ca tu nu participi la promovarea subculturii in discutie. Daca nu arunc eu o hartie pe strada si o va arunca altcineva, diferenta este ca eu sunt civilizat si educat, ala nu.

    Cu tigarile e altceva: eu aleg sa fumez cum eu aleg sa beau sau sa circul cu o masina cu un motor de 3l pe benzina. Nu ma obliga nimeni, nu jignesc pe nimeni fumand. Olandezii sunt cu 5 minute mai destepti decat restul europei. Ei stiu mai bine ce sa fumeze :) Nu vad nici o diferenta in a face un site pentru Kent sau un site pentru Ursus sau Absolut sau pentru Nissan Patrol.

    Personal refuz sa fac site-uri pentru manelisti sau case de discuri care promoveaza manelele, dar si site-uri ale politicienilor. Pe cat posibil fac in asa fel incat sa pot trai cu mine insumi.

  11. Daniel Chitu
    Publicat aprilie 2, 2008 la 9:21 am | Link permanent

    Oare nu se simte nimeni constipat de la atatea principii?
    Daca sunteti atenti, in .ro, subcultura e singurul lucru promovat in ziua de azi, doar ca nu se cheama manea. Ramane doar la latitudinea noastra daca preferam sa mergem in continuare pe acelasi sistem prost sau sa ne facem treaba bine.

    Dar pentru ProTV ati lucra?
    Dar pentru Academia Romana ati lucra?
    Se pare ca toti avem in portofolii proiecte doar pentru Crucea Rosie si Vatican.

  12. Tzepes
    Publicat aprilie 2, 2008 la 9:35 am | Link permanent

    In arta nu conteaza “nobletea” temei. Probabil ca si in design e la fel.

  13. Publicat aprilie 2, 2008 la 12:18 pm | Link permanent

    Mi-a placut mesajul lui Daniel.
    E bine sa ai principii omule. Toata treaba e sa nu sustii ca ai si sa nu le ai.

    On topic ca tot s-a facut referire la arta, cati dintre marii pictori ai omenirii nu au facut portrete “la comanda” pentru personalitatile vremii? Same thing.

  14. Publicat aprilie 3, 2008 la 12:29 am | Link permanent

    cmon prea multe principii si comparatii irelevante, care e diferenta ca inhalez fum de tigara sau tone de hidrocarburi din tevile de esapament, in felul asta si Mercedes e o companie “evil”, raul exista oricum dar il observi numai cand te afecteaza direct, personal etc

  15. Publicat aprilie 3, 2008 la 5:22 pm | Link permanent

    Hai sa facem o alta presupunere:

    Esti angajat la o agentie mare, ai vechime, ai salariu “bun” si ti se da brief-ul in mana, iar pe brief e site-ul pentru hartistu de “minune”. Ce faci ? :)

  16. Publicat aprilie 3, 2008 la 8:35 pm | Link permanent

    oare nu vede nimeni provocarea? sa ii umpli situ’ manelistului cu tot felul de mesaje ascunse “pour les connesseurs”? eu nu as sta pe ganduri si l-as “tuna” pe fraier. :P

  17. Publicat aprilie 3, 2008 la 9:22 pm | Link permanent

    ca angajat nu prea ai de ales :)

  18. Publicat aprilie 3, 2008 la 11:08 pm | Link permanent

    legat de cainele “starved to death”: e posibil sa fi fost un hoax, pentru a testa reactia oamenilor:
    http://www.laprensa.com.ni/archivo/2007/octubre/05/noticias/revista/219438.shtml

    (Juanita Bermúdez, directora de Galería Códice, afirma que como persona seria no permitiría el maltrato al animal. La directora afirmó que el perro comió en reiteradas ocasiones y que no murió, si no que se fugó durante la madrugada.) – adica nu a fost maltratat, i s-a dat de mancare si a scapat la noapte (cainele), zice directoarea.

    eu zic ca a fost un test ptr a verifica imbecilitatea oamenilor – cei ce sar in sus cand vine vorba de protectia animalelor, dar cand au posibilitatea sa faca ei ceva, nu fac.
    intr-un cuvant, ipocrizie.
    ————
    legat de manelisti si tigari:
    vorba cuiva de sus, clientul este client. te uiti la om. am avut clienti cu business respectabil, dar ca oameni au fost de cacat.
    daca e sa mergem pe ideea ca nu facem site la aia si aialati, ca au business naspa, ar fi trebuit sa imi refuz 1/2 din clienti: dealeri auto (polueaza masinile), chimicale (otravitoare ptr mediul inconjurator), ferma de melci (este ucis sistematic un numar mare de animale), etc etc.

  19. Publicat aprilie 4, 2008 la 10:40 am | Link permanent

    Bai… eu cand eram la Kondiment am facut 2 campanii pentru Philip Moriss (Da, culmea e ca proiectul era chiar Marlboro) care constau in niste joculete in Flash pentru PDA-uri. Stiti voi.. gagicile alea imbracate sumar care umbla cu pda-uri prin cluburi de fitze.

    Faza e ca n-am avut nici un fel de remuscari. La urma urmei am facut ceva util pentru un client si am incercat sa-l fac cat am putut mai bine.

    Probabil la fel as face si pentru un manelist. As privi totul ca pe o provocare.

    73dpi fac bannere pentru Viagra si Cialis si nu cred ca au o problema de reputatie cu faza asta. Din contra sunt niste bannere care arata impecabil.

    Cred ca la urma urmei nu se reduce totul la tipul de clienti, ci la clientul propriu-zis cu care ai de-a face. Lucian Slatineanu a zis-o bine. E bine sa te gandesti daca ai ce face pentru acel client si daca intr-adevar merita efortul.

  20. Publicat aprilie 7, 2008 la 10:51 am | Link permanent

    Nu pot sa “promovez”/lucrez ceva in ceea ce nu cred!De fumat fumez… de manele nu ma ating!Daca nu crezi in ceea ce faci n-are sens , nu o sa iasa , mai bine o lasi balta……

  21. Publicat aprilie 10, 2008 la 11:38 pm | Link permanent

    @add – unul din motivele pentru care nu sunt angajat e ca o dau in bara (strict profesional) cand lucrez la proiecte care nu in care nu cred sau care nu sunt ok din punctul meu de vedere.

    Nu mi se pare deloc greu sa refuzi banii cand nu vezi provocarea. Nu cred ca e neprofesionist sa ai principii si atunci cand iti faci munca; ba chiar atunci cand refuzi proiecte iti faci un bine cred eu…

    Deh…sunt poate prea tanar si fara experienta, cu prea multe vise. Poate mai apare un astfel de subiect in viitor :)

  22. Publicat aprilie 14, 2008 la 9:31 pm | Link permanent

    Daca ai principii, e minunat. Si mai bine este sa te respecti destul de mult sa nu ti le incalci. Ascultam un program despre cum sa fii un “better sales man” si unul dintre factorii cei mai importanti, spune trainer-ul, este sa ai “great self esteem”. Cred ca si pentru designeri este un lucru foarte important, si cu cat iti apreciezi mai mult munca si implicit pe tine insuti, cu atat mai mult se reflecta asta in proiecte. { in bine, bineinteles :p }

    Si cred ca designerul are posibilitatea sa refuze un proiect pentru ca nu il atrage, doar e dreptul lui. Iar daca, par example, m-ar pune seful meu (mare vanator) sa-i fac site, probabil ca l-as refuza intr-un mod ferm si politicos. As merge pana la a-mi da demisia, daca n-ar intelege refuzul meu? Nu stiu asta. I still have to pay rent ;)

  23. Publicat ianuarie 23, 2010 la 12:47 am | Link permanent

    alina, mi-a placut raspunsul tau, destul de precis, punctual si ai pus punctul pe i.

    nice girl :P

Un Ping

  1. De catre La zi | Blogul lui Viorel in aprilie 18, 2008 la 3:35 am

    [...] Cât? Cât e raportu’? Ä‚? Hai, zi, cât e! Repede! Zi bă! Apropo de vecinu’ dizainăr… şi de eleganţă. Plus că Radu se-ntreabă… care e limita? [...]

Publicati un comentariu

Emailul d-voastra nu va fi niciodata publicat sau redistribuit. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>