blo. despre design, interneţi şi alte nebunii

Guest post de Ovidiu Boc:

Dupa intalnirea pe care am avut-o cu un Client (genul de client pe care si l-ar dori orice agentie) acum ceva timp, au urmat, ca de obicei, mai multe sedinte cu GM-ul agentiei si, inevitabil, la sfarsitul lor ajungeam la aceeasi concluzie: “bai ce l-ai enervat pe X si pe Y”.

Bun, stiu ca am un talent deosebit sa enervez la culme oamenii. E in natura mea si cei care ma cunosc destul de bine s-au obisnuit cu asta. Ceilalti se impart in doua categorii: majoritatea, adica cei care nu conteaza pentru mine (din varii motive) si restul, adica cei carora li se adreseaza acest mesaj.

Celor din prima categorie nici macar nu ma obosesc sa le raspund, argumentez, justific, explic, etc. pentru ca oricum n-ar pricepe si chiar daca ar intelege ceva, oricum n-ar conta prea mult. Celor din a doua categorie incerc sa le demonstrez faptul ca, desi pare un stereotip, aparentele inseala… de multe ori datorita impulsivitatii / agresivitatii indreptate spre fond, nu spre forma, asa cum sunt ele interpretate. In speranta ca tu faci parte din cea de-a doua categorie, voi incerca in cele ce urmeaza sa te ajut sa ne descifrezi… pe mine si pe restul ‘arogantilor’ / ‘antisocialilor’ pe care-i intalnesti in diverse meeting-uri / pitch-uri, de o parte sau de alta a baricadei.

Totul se datoreaza faptului ca, cel putin in industria asta, identificarea hobby-ului ca day-to-day job e foarte des intalnita. Trebuie sa-ti placa la nebunie ceea ce faci, sa crezi in asta, sa ocupe un loc pe podiumul listei tale de prioritati indiferent de perioada vietii in care te afli si sa-ti doresti sa faci asta si peste 10, 20 sau 30 de ani… altfel nu rezisti foarte mult. E tipul de job pentru care fie esti facut, fie nu. Poti sa urmezi facultati, cursuri de specialitate sau traininguri, poti miza pe ambitia si determinarea ta cu care ai reusit sa realizezi pana acum lucruri incredibile, s.a.m.d… mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca fara pasiune, fara acea sclipire, fara acel “ceva” special nu vei ajunge prea departe.

Cei care au privilegiul sa mearga in fiecare dimineata la un altfel de job, in nici un caz n-o fac pentru bani, beneficii, cariera, recunoastere, s.a.m.d. O fac pentru ca isi doresc sa faca asta mai mult decat orice in acel moment, o fac pentru ca patrund intr-o lume in care se simt in largul lor. Si da, din punctul asta de vedere suntem priviti ca o specie aparte, suntem compatimiti pentru ca “pierdem” 12, 16, uneori si 24 de ore la birou, suntem subiect de research pentru HR si management, suntem dificili, you name it…

Pur si simplu e greu de acceptat faptul ca facem ceea ce facem din pasiune… si atat. Pentru asta insa, trebuie sa credem in ceea ce facem iar in momentul in care acest lucru nu se intampla, ca forma reactionam diferit insa ca fond avem aceeasi repulsie vehementa. In cazul meu, e vorba de o atitudine agresiva, deseori interpretata gresit, care se manifesta prin acea impulsivitate mentionata la inceputul acestui mesaj. De ce ?! Pentru ca pur si simplu nu credeam in acel Client si in ceea ce urma sa facem pentru el.

In ciuda discutiilor preliminare pe care le-am avut cu GM-ul, dincolo de acele beneficii irefutabile pe care le aducea o colaborare cu acel Client, pur si simplu nu-mi doream acel cont. Si nu pentru mine (dupa cum spuneam, inteleg si sunt de acord cu aspectele si avantajele “de business”), ci pentru echipa mea (sunt oameni pe care i-am format, cu care lucrez de cel putin 5 ani) si pentru agentie in geneal, in care se regasesc niste oameni care fac parte din acea “specie” aparte. Nici un client, indiferent de avantajele pe care le-ar aduce business-ului, nu s-ar putea pozitiona deasupra acestui principiu. Daca as avea de ales, intotdeauna as alege echipa dintr-un motiv foarte simplu: cu acea echipa pot gasi mult mai usor si mai repede un alt client care sa-mi ofere aceleasi avantaje, in schimb nu pot inchega cu aceeasi usurinta si rapiditate o echipa care sa serviseze un astfel de Client.

De ce acest mesaj ? Pentru ca am considerat necesara o continuare / traducere a clipului urmator pentru industria .ro, un clip pe care se pare ca unii inca au probleme in a-l intelege / accepta.

Ovidiu Boc
www.ovidiuboc.ro